Orice copil are un nume,
Orice copil are o zi,
Lumina lui aprinsa-n lume
De noapte ne-ar putea pazi.
Orice copil are o tara,
Orice copil are parinti,
Descoperind din vara-n vara
Alt joc al pasilor cuminti.
Orice copil are o cale,
Orice copil are un gând,
Calatorind pe cer la vale
Si printre spini din când în când.
Orice copil are un leagan,
Orice copil crede-n povesti,
Adapostind o lume-ntreaga-n
Curatii ochi copilaresti.
Orice copil are o mare
Pe care-si poarta barca lui,
Dar nu se-asteapta sa coboare
La tarmul marii nimanui.
Orice copil culege fluturi,
De dorul unei mângâieri,
Si-ntoarce vremea la-nceputuri
Cu teama de-al rosti pe "ieri".
Orice copil se poate face
Si floare si paun si cerb,
Silabisind cuvântul pace
Pe limba fiecarui herb.
Orice copil are sub gene
Si stropi de roua si ghetari,
Hraniti din legile viclene
Din jocul unor oameni mari.
Orice copil reface-n minte
Destinul primului cuvânt,
Putând sa strânga în cuvinte
Lumina-ntregului pamânt.
Orice copil e o minune
Irepetabila precum
Ivirea zilei din genune
Si focul soarelui din scrum.
(George Tarnea)
Postări
Din nou, aşa cum se întâmplă de muşte ori, mi-ai reamintit o poezie pe care o citem cu mult drag altădată. Îmi place stilul lui Georgea Ţărnea.
RăspundețiȘtergere