vineri, 17 aprilie 2009

" Sarut-mana, mama mea! Sarut-mana, tatal meu! "



Părinţii fac totul oricând pentru noi
Ne nasc şi ne cresc mai mari decât ei,
Rămân apoi cu discreţie în urmă,
Nu ne deranjează de obicei.

Li-e ruşine că sunt prea bătrâni, prea bolnavi,
Pentru noi prea modeşti şi prea simpli părinţi,
Vinovaţi pentru timpul pierdut
Ne privesc în tăcere cuminţi.

Apoi îşi mută privirea în stea,
Când raza-nglodată de cer se subţie.
Şi, obosiţi, nu pregetă-o clipă
Să ni se aşeze în pământ, temelie.

(Ana Blandiana)


Un comentariu:

  1. Mulţumesc pentru aceste versuri, Aditeea... Îmi aduc aminte şi de versurile lui Păunescu: "Ce părinţi, nişte oameni, acolo, şi ei, care ştiu dureros ce e suta de lei"...

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.