luni, 27 aprilie 2009

As vrea...



As vrea sa fiu copac
Si-as vrea sa cresc langa fereastra ta.
Te-as auzi,
Si-n voie te-as privi intreaga zi
M-as apuca si iarna sa-nfloresc,
Ca sa te bucuri!
Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar noptile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ti le-as da.
Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
M-as apleca usoara sa-ti sarut
Cand parul ce pe frunte ti-a cazut,
Cand buzele cu buze moi de flori
Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
Si foi de aur rosu prin odaie
Cu-a ramurilor tanara putere
Ti-as apara obloanele de ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, cand va fi si luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-ma femeie sa fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si pamant,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari in casa si senina,
Uitind de-atata vreme sa vorbesc,
Cu cate-un cuib in fiecare mana,
As incepe
sa
zambesc.

( Magda Isanos )


Un comentariu:

  1. "Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
    De primavara, cand va fi si luna
    Va trece prin gradina o zana buna,
    Facandu-ma femeie sa fiu iara" - a fost prima poezie pe care am citit-o pe ziua de azi şi mi-a creat o stare de bună dispoziţie aparte...

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.