marți, 28 aprilie 2009

"... de-a pururi ziua cea de azi..."



Cu mâine zilele-ti adaogi,
Cu ieri viata ta o scazi
Si ai cu toate astea-n fata
De-a pururi ziua cea de azi.

Când unul trece, altul vine
În asta lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El si rasare undeva.

Se pare cum ca alte valuri
Cobor mereu pe-acelasi vad,
Se pare cum ca-i alta toamna,
Ci-n veci aceleasi frunze cad.

Naintea noptii noastre umbla
Craiasa dulcii dimineti;
Chiar moartea însasi e-o parere
Si un vistiernic de vieti.

Din orice clipa trecatoare
Ăst adevar îl înteleg,
Ca sprijina vecia-ntreaga
Si-nvârte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acesta
Si se cufunde în trecut,
Tu ai s-acum comoara-ntreaga
Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu mâine zilele-ti adaogi,
Cu ieri viata ta o scazi,
Având cu toate astea-n fata
De-a purure ziua de azi.

Privelistile sclipitoare,
Ce-n repezi siruri se distern,
Repaosa nestramutate
Sub raza gândului etern.

( Mihai Eminescu )


2 comentarii:

  1. Despre Eminescu nu mai poţi spune nimic. Nici măcar atunci când - sper să nu se supere nimeni pe mine, dar gusturile nu se discută, nu? - nu intră pe lista celor cinci poeţi preferaţi. E un pic mai jos... Dar rămâne EMINESCU.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru mine ramane inegalabil, intelesul versului sau doare si bucura in acelasi timp, dupa el, incepe scara valorilor, dar, asa cum spune prietenul nostru, fiecare, avem dreptul sa facem ierarhizarea proprie a ceea ce credem trainic si frumos.
    Eu as prelua intelesul acestor strofe altfel, as invata sa pun pret la ceea ce-mi ofera prezentul, spre a-mi cladi fericirea in asa fel incat atunci cand moartea va sosi sa nu pot regreta nimic.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.