luni, 20 aprilie 2009

" Cum trece vremea... "



Ia vezi ce mare te făcuşi:
Mai ieri, erai numai de-o şchioapă,
Când te pierdeam printre păpuşi;

Când te dam huţa pe picioare,
O minunică răsfăţată,
Şi te-ntrebam care-de-care:
Ce eşti mata băiat, ori fată?

Parcă te văd cum înainte
Ne ieşi la toţi, şi-n gât ne sai;
Mama-ţi tot zice: fii cu minte…
Tu parcă altă grijă n-ai!

Zâmbind, dai gurii noastre pradă
Obrajii rumeni şi rotunzi;
Şi toate laşi să ţi se vadă,
Căci n-ai de ce să ţi le-ascunzi.

Sub scară, jos, într-o rochiţă
Păn la genunchi aproape goală,
Spui vorbe dulci şi dai guriţă
Unui pisoi ce-ţi toarce-n poală.

Când uşile, ca de furtună,
Trosnesc, izbite de părete,
Ştim că vii tu, cea mai nebună
Şi mai drăguţă dintre fete.

Râzând, de toate cele plină
Pe mânuşiţi şi pe obraz,
Tu umpli casa de lumină,
De fericire şi de haz…

Fireşte, azi eşti domnişoară,
Nu ne vorbim ca mai-nainte…
Privirea ta mă înfioară,
De serioasă şi cuminte.

Şi, totuşi, nu ştiu cum îmi vine,
Când văd aceşti doi ochi ce cată
Aşa frumoşi şi mari la mine,
Şi ştiu că-i sărutam odată!…

( Alexandru Vlahuta )

fiicei mele, Ana Maria, care nu admite ca a fost si mica...
Ea e MARE, dintotdeauna...
(asa gandeam si noi la 16 ani si jumatate?)


Un comentariu:

  1. Frumoase versurile lui Vlahuţă. Trece vremea... O simţim fiecare dintre noi în diverse moduri, încercăm să nu băgăm în seamă scurgerea timpului şi, totuşi, avem momente când privim oglinda şi ne spunem "A mai trecut o zi, o lună un an, ce păcat"...

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.