" Noi suntem unul amandoi... "

Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,
De gura ta de orhidee,
De sanul tau cu bumbi de dude,
De buzele-ti carnoase, dulci si ude,
Mi-e dor de tot ce se ascunde,
De soldurile tale tari, rotunde,
De genunchii tai mi-e dor,
Femeia mea, durerea mea si viata mea.

Tu nu stii, ca la rau si bine,
Inima, gandul meu, lipite sant de tine,
Ca iedera te infasoara
Sufletul meu, cu frunza lui usoara.
Tulpina ta se-nalta pan’ la stele
Stransa de vrejul gandurilor mele.
Tu nu stii ca esti totul pentru mine,
Lumina mea si zarile senine,
Vazduhul nalt si apa ce o sorb,
Sufletul meu fara de tine-i orb,
Mana tanjeste, mintea se-nconvoaie
Ca spicul de secara fara ploaie.
Pamantul meu te cere, cerul meu,
In care-aud soptind pe Dumnezeu.
Gradina mea cu poame delicate,
Fantana mea cu ape ridicate
Tasnind in sus in soare
Si-aducatoare de racoare.

Vino, femeia mea, sa te mangai
De-a lungul pana la calcai
Cu buzele, cu ochii, cu visarea.
Ma uit la tine, te framanti ca marea,
Din spume de dantele, din talaze,
Cu peruzele, cu zmaralde si topaze.
Strecoara-te sub luntrea mea si lina
Du-mi-o-n adanc si in lumina.

Te cant ca un copil batran,
Lasa-ma sa mi te-adorm pe san,
Lasa-te-ntreaga sa iti leagan moale
In luntre farmecele tale
Si frumusetile tacute.
Bijuteria mea cu pietre nestiute
Decat de robul tau care te canta,
Vino incet si ma-nvesmanta
Cu sufletul, cu carnea ta,
Pe care nu o pot uita.
Tu esti iubita mea,
Stapana mea,
Durerea mea si bucuria mea.
Noi suntem unul amandoi
Ca un altoi langa un alt altoi
Si-n lumea toata suntem numai noi,
Ca doua carti legate intr-o carte,
De-a pururi, zi cu zi, pana la moarte.
Sa nu mai stiu de nimeni, de nimic,
Puiule mic,
Nufarul meu deschis
Plin de parfume rare si de vis.
Vino gradino,
Vino senino.
Vino incet ca zborul tiptil de randunea
Iubita mea, femeia mea.

( Tudor Arghezi )